Strigăt...

Alerg prin lume, mă grăbesc,
Caut ceva ce nu găsesc,
Şi trece ziua făr’ s-o ştiu
Iar mâine poate...e târziu.

Din când în când privesc la Cer,
Şi strâns în lutul efemer
Mă zbat în mii şi mii de stări,
De ce-s departe-acele zări?

Un colţ din mine vrea să plec,
Iar altul viaţa să-mi petrec…
Nu! vreau să fug, să fug Acol’
Căci tot lăuntrul meu e gol!

Nici ieri, nici azi nu m-am schimbat,
Nepăsător m-am depărtat;
Cuvintele-s aşa puţine
Când îmi îndrept gândul spre Tine…

Să Te mai rog ceva? Mi-e teamă.
De-aş fi curat Ți-aş spune: ia-mă!
O, doar un picur de-ai lăsa
De sânge sfânt pe haina mea!

Întoarce-mă, singur… mă duc,
Nu vreau pe alte căi s-apuc;
Purtarea Ta sădeşte-o-n mine
Să nu-Ți aduc ocări, ruşine!

Ştii că-mpreună am pornit;
Astăzi când paşii-au obosit,
Tu strânge-mi mâna, Ți-o întind,
Nu mă lăsa s-o mai desprind.



23.07.2009