Stres

Stres...

Tu cauţi printe stele un „Loc de vînzare"
Şi-acolo să-ţi faci, cum şti tu adăpost
Să scapi din această cumplită-nchisoare,
Căci vrei să fi liber, aşa cum ai fost.

Ai vrea să te-ascunzi, de privirea cea hîdă
Acelor ce mint cu tupeu pe ecran,
De feţe crispate, ce-ncearcă să rîdă
Tăindu-ţi adesea, al vieţii elan.

Nu poţi să mai suferi lumina gălbuie,
A tubului vechi şi murdar de neon,
Că-ţi este viaţa, bătută în cuie,
Legată de-acel, blestemat telefon.

Şi-n somn parcă-ţi sună, în cap megafoane,
Dar nu poţi pricepe, ce zgîrîie-n ele,
Căci cîinii în labe azi ţin microfoane,
Şi-n loc să mai latre, ei cîntă manele.

Tu cauţi de-aşa „Zişii prieteni" scăpare,
Să-ţi faci fără prieteni, un nou început,
Că vezi cum te caută, cu neruşinare,
Cînd nu au altceva mai bun de făcut.

Ai vrea ca să zbori, sus acolo pe lună,
Departe de-al soarelui nosrtu apus,
Să scapi de nevasta, ce-ncearcă să-ţi spună
Ce bine ar fi, de ai fi mai supus.

Să scapi de centura, ce zilnic te leagă,
De scaunul de fier, din maşina ta veche,
De cartea de credit, ascunsă-n desagă,
Şi banii ce-ntruna, te trag de ureche.

Acestea-s doar cîteva vorbe-aberante
Ieşite din mintea-obosită de stres,
Sînt pure-adevăruri, dar nu şi calmante,
Depinde de ce fel de viaţă-ai ales.

Există un fel, de viaţă frumoasă,
Şi-aici pe acest vechi pămînt, zbuciumat,
Dar trist e că omul, se-nchide în casă,
Şi nu se mai lasă, uşor învăţat.

Căci mintea îi este, de grijuri blocată
Speranţele lui, sînt pierdute-n abis
Dar eu am găsit, printre cărţi aruncată,
O carte frumoasă şi-acolo e scris:

Că este-o Persoană, cu forţe divine,
Ce grijile noastre le poate purta,
Eu am pregătită oricînd pentru tine,
Adresa la care, îl poţi tu căuta.

Belciu Ilie