Străjerule de vremi lovit

Străjerule de vremi lovit, și guri neveghetoare,
Privește dincolo de nori, rămâi în deșteptare,
De strajă stai în vremi ce sunt, chiar dacă sunt prea grele,
Chiar dacă ești ades lovit, de-aproape cu nuiele.
Chiar dacă rănile îți plâng, cu lacrimi nesecate,
Chiar dacă ești tu judecat, de mulți pe nedreptate,
Ridică-te să stai pe turn, unde te-am pus pe tine,
Tărie Eu ție îți sunt, când ești lovit... știi bine.

Nu sta pe margine răpus, sub pietrele-aruncate,
Priveste-n ziua când de sus, voi coborâ dreptate,
Stai doar pe zid nu te clinti, când cei răi te-nconjoară,
Iubește și vrăjmașii tăi, mereu ca prima oară,
Chiar noaptea-n jur de s-a lăsa, cu umbrele străine,
Rămâi doar treaz în nopți târzii, străjer iubit de Mine,
Fii luptătorul înarmat, cu-o armătură vie,
Nu te lăsa răpus acum, cu tine-s în pustie.

Eu te-am ales ca tu să stai, de strajă la-nălțime,
Acolo unde ești lovit, mereu tu de mulțime,
Săgețile spre tine vin, ești ținta lor întruna,
Căci ești străjer din răsărit, până apune luna,
Chiar și-n bătăi de vânt Eu vreau, să stai doar în picioare,
Ca un străjer de rang înalt, ce teamă el nu are,
Când marea vrea a ridica, doar valuri mari spre tine,
De strajă stai chiar după val, un alt val iară vine.

Să nu te temi... cu tine sunt, nu stau vre-o dat departe,
Văd lupii ce târcoale-ți dau, îi dau Eu la o parte,
Rămâi pe zid nu adormi, căci lupta-i pe sfârșite,
Aproape este Raiul Meu cu străzile-aurite,
Fii vegheator strajer lovit, cu tine-s totdeauna,
Mai rabdă ca să pot să-ți dau, la capăt Eu... cununa,
Și nu lăsa ca azi să fii, de mâini împins la moarte,
Eu viață-n tine am sădit, stai lângă mine-aproape.
Amin