STRĂJERUL EZECHIEL

De-un străjer este nevoie totdeauna-n lupta grea,
Precum Iuda-n vremea-aceea știm cu toții că era.
Dumnezeu i-arată slava ce nu-ncape în cuvânt
Și de-atunci profetu-alege să-L slujească pe pământ.

Nu-i ușoară misiunea ce-a ales-o Ezechiel.
Dar e mai corect să spunem: „Domnul l-a ales pe el.”
La o astfel de lucrare pregătit mereu să fii
Mai întâi pe dinăuntru și apoi printre cei vii.

Ezechiel nu-i doar profetul cel profund conştiincios
E și vorbitor celebru c-un mesaj misterios.
Domnu-l atenționează că el strânge-admiratori
Care vin ca să-l asculte, dar cu prea puțini fiori.

Ei îl ascultau cu mintea, dar cu inima deloc.
Și urmau plăcerea lumii cu-ndoiala la un loc.
Le plăcea discursu-n sine însă nu-l mai împlineau.
Iar despre profet cu patimi pe la colțuri ei vorbeau.

Nu era succes acela când veneau mulți plini de zel
Și se-nghesuiau s-audă ce vorbește Ezechiel.
Doar când viața e schimbată și păcatu-l biruim,
Doar atunci putem pretinde că prin Duhul Sfânt trăim.

Ezechiel, vizionarul, niciodată n-a mințit.
Tot ce-a scris se împlinește până-n vremea de sfârșit.
El vedea Ierusalimul, noul Templu din mileniu
În care Hristos veni-va nu pentru un scurt deceniu.

De-ai crezut că Domnul slavei nu-i aproape, ci-i departe,
Și de El atâta vreme parcă încă te desparte,
Ezechiel cartea-și încheie chiar și pentru cei mai mici
Dând anunț cu bucurie: „Domnul nostru e aici!”