STRAJERUL

STRAJERUL

Străjerul stă în noapte, acolo el veghează,
Pe mulţi ce rătăcesc învaţă şi ghidează.
Cu blândeţe-ndrumă pe cel neputincios,
Şi-i îndreaptă paşii spre Ţărmul luminos.

Şi de-ar fi cu forţa chiar însuşi Lucifer,
N-ar putea de-o parte să dea pe un străjer,
Pus în post de Domnul cum spune şi-n Scriptură,
Să stea în rugă, post acolo la spărtură.

Străjerul bun, destoinic cu sufletul aprins,
Stă de veghe-n beznă cu braţul său întins,
Să scape şi pe alţii de jugul egiptean,
Făcându-se pe sine un bun samaritean.

Nu se dă-ndărăt pe ploaie şi furtună,
Şi aşa la Domnul pe mulţi căzuţi adună.
Cu lacrimi şi blândeţe pe mulţi îmbărbătează,
Ca viaţa să le fie veşnic vie, trează.

Şi chiar de luptă-ntr-una temutul Lucifer,
Pe străjerul bun ce-ndrumă către Cer,
Nu va fi în stare să-l dea cumva ’napoi,
Avându-L pus în faţă pe Scutul de război.

Ajută-ne,Stăpâne, să fim acei străjeri,
Ce strâng în jurul Tău pe ce ce au păreri,
Că-s buni şi credincioşi trăind cum se cuvine,
Şi nu se văd, molozuri, spărturii care-i ţine.
Amin.