Străjerul

Străjerul stă la post pe vânt şi ploi
Neînfricat, el nu dă înapoi.
Veghează treaz, la post stă neclintit,
Oricât ar fi de greu, e ne-adormit.

Stă la spărtură pentru-ai lui iubiţi
Ce fără griji cu toţii-s adormiţi.
Pe vânt, pe frig, pe ploaie şi furtuni,
Aşa cum pentru el au stat străbuni.

E obosit, ba chiar extenuat,
Dar fericit că nimeni nu i-a luat
Ceva din ce avea de ocrotit.
El cugetul îl simte liniştit.

Tu vrei să fii străjer adevărat?
Stai treaz în rugă unde-i gardul spart.
Să nu laşi ca duşmanul cel viclean
Să compromită al iubirii plan.

Să trâmbiţezi mesajul din Scripturi
Fără să-ţi pese de-ale lumi guri.
Să spui mereu, să spui cu-adevărat
Mesajul ce ţi-a fost încredinţat.