Știi tu oare?

Știi tu oare cât de mare-i dragostea lui Dumnezeu? ,
Știi tu oare prețul care, l-a plătit pe drumul Său? ,
Știi tu oare ce în urmă a lăsat sa fii salvat? ,
Spune... îl cunoști tu oare, pe Isus cu-adevarat?

Știi ce mare suferință, pentru tine-a suferit? ,
Știi cât te-a iubit de tare, când era de bici lovi? ,
Oare știi cât de greoaie, era crucea ce-o ducea? ,
Dacă știi... arată-i astăzi, numai prin trăirea ta.

Să-i arăți și prin slujire, cât îl știi pe Dumnezeu,
Dragostea în tin' s-o vadă, și pentru dușmanul tău,
Cei ce îl cunosc pe Domnul, ei iubesc neîncetat,
Chiar și cel căzut pe cale, e de ei el ajutat.

Dacă știi că pentru tine, pe o cruce El murea,
Să se-audă o cântare, numai pentru slava Sa,
Dintr-o inima ce-l știe, pe Isus, pe Creator,
Să se-audă osanale, să ai gura un izvor.

Să nu taci tu nici-o clipă, strigă bucuria ta,
De cunoști azi fericirea, care El o poate da,
Ce ți-a fost ea dăruită, în grădină Ghetsimani,
Când lăsa ca să îl vândă, Iuda pe treizeci de bani.

De-i cunoști și bunătatea, fii și tu mereu doar bun,
De pășești pe-o urmă albă, lasă și tu una-n drum,
Dacă moștenești azi cerul, ia asemănarea Sa,
Ca să vadă-mprejurimea, cine-i Domn în viața ta.

Fii lumină-n miez de noapte, și pe mare far aprins,
De cunoști puterea care, cândva moartea a învins,
Și ca El... până la capăt, tu să lupți neîncetat,
Dacă pe Stăpânul vieții, îl cunoști cu-adevărat.
Amin.