Ştii mult, dar nu şti nimic

Ştii mult, dar nu şti nimic

In jurul tău, te uită
La tot, ce te-nconjoară.
Priveşte atent şi-ascultă
Le cercetează, le măsoară.

Cuprinde, dacă poţi
Cu mintea, universul tot.
Şi timpul lui, să il socoţi,
Care-a trecut şi care vine, tot.

Mulţii al naturi circuit
Să-l schimbe, au căutat.
Viaţa- ntreaga au muncit
Şi-n urma lor ei au lăsat,

Un gând neânplinit,
Un proect neterminat.
La care generaţii la rând
Au aspirat şi au tot lucrat.

Ce din apa vine, se naşte,
Drumul în circuit îşi face.
Acelaş circuit străbate
Şi iarăşi în apă se-ntoarce.

Tot asfe, ce-i din ţărână
Vine, trăieşte apoi moare,
Şi într-o clipă v-a fi iară
Ţărână călcată-n picioare.

De mii de anii, de sute de mii,
Numără-i tu dacă-i ştii!
După noapte ,vine iarăşi zi,
Căci altfel nu poate fi.

Soarele răsare şi urcă,
Pe bolta cerească, nu-i pasă!
Dacă-i senină sau înnorată,
Nicicând din nori trăsnete iasă.

Un cerc e de foc
Şi-n cerc el se plimbă,
Şti tu oare dacă stă-n loc
Când cu luna se schimbă?


Câte stele se nasc, câte mor,
Câte lucesc, câte se sting
Şti tu oare, numărul lor?
Când se sting, dacă plâng?

Multe şti şi nu şti nimic,
Viaţa, în trudă-ţi trăieşti.
Curios eşti, despre tine ce zic,
Tu intrebi aştri cereşti.

Îi asculţi şi îi crezi,
Bucuros eşti sau supărat.
Starea pentru acea zi
Răspunsul lor ţi-a schimbat...

Iar, când ziua s-a sfârşit,
De-a fost sau nu adevărat,
Habar nu ai,nimic nu ştii
Dar astăzi, iar i-ai întrebat.

Tu poţi să şti, de vrei
Ce-i rău şi ce e bine.
Cuvântul de Sus dacă îl iei,
Lumină pe cale cu tine.

Recunoaşte dar şi te-nchină
In faţa celui ce toate le ştie.
Vino, şi El îţi dă lumină,
Să bei din izvor, apă vie.

El te-a creat şi te cunoaşte,
Ale tale gânduri şi , de nu vrei,
El le poate patrunde,
Vino, la El, lumină să iei!