Ștefan

Istoria martirilor se scrie
Filă cu filă-n vreme, an de an,
Să fie peste secole făclie
Şi prima filă, vie mărturie
Scrisă cu sânge, e a lui Ştefan.

Diacon plin de har şi de putere,
Plin de credinţă, plin de Duhul Sfânt,
Ştefan frângea prin rugă bariere
Lărgind Împărăţia cu putere,
Cu forţa ce se află în Cuvânt.

Purtând în inimă pacea divină
Ştefan vestea salvarea tuturor,
Dar cei din beznă, beznei se închină
Şi nedorind să vină la lumină,
Minţind, l-au dus să-l judece-n Sobor.

Minciunile ţeseau învinuirea
În încercarea de a-l judeca,
Dar ura lor nu-i atingea sfinţirea
Şi i-a cuprins pe toţi din jur uimirea
Căci faţa-i ca la îngeri strălucea.

S-a apărat dârz, apărând credinţa,
Şi chiar a devenit acuzator
Descoperindu-le nesocotinţa,
Şi-aceasta i-a adus pe loc sentinţa
Ţâşnind înveninat din ura lor.

Netulburat de ura din mulţime,
El şi-a-ndreptat privirile în sus
Şi dincolo de zările senine
Văzut-a cerul şi, în slăvi divine,
La dreapta Tatălui stând pe Isus.

Tablou divin, vedere grandioasă,
Imagini dătătoare de puteri
Ce contrastau cu scena odioasă
Ce a urmat, când ura sângeroasă
Ajunsă-n clocot, provoca dureri

Căci pietrele cădeau ca şi o ploaie
Pe trupul frânt cu suflet neînvins,
Dar el în ruga-i ca o vâlvătaie
Cerea pentru a gloatelor şuvoaie
Iertarea cerului, apoi s-a stins.
***
Exemplu-nălţător pentru oricine
De-a fi până la moarte credincios
Chiar şi când lovitura pietrei vine,
Căci Cel ce şterge lacrimi şi suspine,
Punându-ne cununa, e Cristos.

Amin
Vulcan, nov. 2007