Steagul de luptă de Domnul ales

Steagul de luptă de Domnul ales

Aduse-mpreună şi ziua şi noaptea,
Pe cruce au stat şi viaţa şi moartea.
Isus le-a purtat în Sine pe toate
Şi nu a lăsat nimic la o parte.

La zgomotul mut ce crucea îl face,
Priveşte şi omul şi cerul ce tace.
Pe cruce-i Cel Sfânt, Acela ce-i Drept
Şi-n Sine mă ţine pe mine la piept.

Sunt îngeri ce-s gata pe toţi să-i răpună,
Un semn doar să facă, o vorbă să spună
Dar dragostea Lui în braţe mă ţine,
Nu vrea nicidecum să renunţe la mine.

Răstignit când eram şi eu cu Hristos,
Dreptate am primit, nu sunt păcătos
Ci o nouă făptură sădită-n Cel Sfânt,
Ce-aduce rodire aici pe pământ.

Lepădare de sine Isus azi îmi cere,
Să port crucea morţii, oricând în tăcere,
Dar nu asta-i tot ce la cruce am luat
Căci viaţa cea nouă aici mi s-a dat.

Nu port crucea-n spate, târând-o cu greu
Căci crucea-i o armă ce-o dă Dumnezeu.
Nu-i jugul ce-apasă şi-mpiedică ades
Ci-i steagul de luptă de Domnul ales.

Chemat eşti şi tu la aceeaşi lucrare,
Ca Domnul să faci, poate chiar şi mai mare,
Să stingi pe-acea cruce, amăgiri şi dureri
Şi viaţă să ai părăsindu-l pe ieri.

2013