Stau si privesc

stau si privesc in mine
cu gindul de.a vedea,
ce sa fac oare maine
sa pot schimba ceva.

am multe intrebari,
raspunsuri sunt putine,
se risipesc in zari...
si maine iarasi vine.

vine si nu gasesc raspunsul cautat,
vine...iar eu nu reusesc?!
...ce sa ma mai intreb defapt!!
sunt eu,eu ce ma risipesc.

in mintea mea sunt multe
si chiar as vrea sa stiu
daca toti cei ca mine
cred ca iisus e viu.

stau si gindesc soptind :
ce.o fi in mintea lor?
si.ar trebui sa pling ,
lacrimi curgind izvor.

iisus e mort ?!..de mult
stim ca a inviat.
n.as vrea si eu sa uit
gestul ce.a insemnat.

in vita toate trec ,
zile si nopti ,ani si durere,
trec bucurii ,trec sentimente ,
trec palide momente.

trec si nu stim ca zilele ,
vor deveni amare
cind vom afla ca faptele,
bune ,ce le.am facut sunt rare.

cind stim asa de bine
ce.ar trebui sa facem,
atunci ispita vine
si.n graba ne intoarcem.
si nu vedem ca facem faptele
in continuare fara spor,
calcand continuu printre apele
adevaratului izvor.

izvor ce curge printre voi,
cu lacrimi de cainta ,
in care ape.ar trebui si noi ,
sa ne udam a noastra neputinta.

hai sa traim in bucurie !
...in pace si .n credinta !
...si cu speranta vie ....
caci Dumnezeu exista.

si zilele mereu sa treaca
cu gindul ce.l avem in cap,
ca El va reusi sa faca
ceea ce ne dorim defapt.