Stăpânul nou

Un an de zile a trecut
De când cu slujbă m-am făcut.
Stăpânul vechi l-am părăsit,
Deşi cu râvnă l-am slujit.

Era nedrept, neiubitor,
Şi nu stătea în adevăr.
Stăpânul nou mult mă iubeşte,
Îmi spune fiu şi mă-ngrijeşte.

Pot să mănânc cât vreau să ştii,
Mi-a dat şi haine argintii.
El mi-a permis ca să-i spun tată.
Nu vreau să-l părăsesc vreodată.

Cu El sunt foarte fericit.
De slujba nouă mulţumit.
Gospodăria s-o îngrijesc,
Şi-aşa răsplată am să primesc.

Dar numai că mă lenevesc.
Din când în când îl mai slujesc.
Un an de zile a trecut,
Dar eu nimic n-am mai făcut.

Acum promit depun efort,
C-am să-l slujesc cum am să pot
M-am dus să mătur în coteţ
Unde sunt găini şi răţi.

De ele m-am împedicat,
Şi măturatul am lăsat.
Acoperişul să-l repar,
E prea înalt, cum am să sar?

Mi-am dat pe deget cu-n ciocan,
Şi n-am lucrat juma-de an.
Nici gardul nu l-am reparat,
Cu aţă numai l-am legat. .

Când un perete să zidesc,
I-am spus că prea mă obosesc.
Un altul însă aşa grăbit,
El bucuros l-a isprăvit.

Şi mă gândesc ce am lucrat?
Stăpânul doar l-am supărat.
Fără ascultare eu voi fi,
Alungat ştiu într-o zi.

Iar tu creştine faci lucrare?
Te-ntreb de-i dai tu ascultare.
Şi care este râvna ta?
Stăpânul nu te va alunga?

Te-npedici de lucruri mărunte
Şi laşi nefăcute multe.
Dragostea, credinţa ta
Creştele nu le lăsa.

De tu rămâi fără ascultare,
Stâpânul ia altu-n lucrare.
Şi numai eu am de pierdut,
Că să-L slujesceu nu am vrut.