Stai cetate în picioare

Stai cetate în picioare,
Cum la început ai stat,
Nu îți părăsi iubirea,
Mântuire ce ți-a dat,
Plângi cu lacrimi de căință,
Văduvă să nu rămâi,
Arzi cum arde-ntotdeauna,
Focul dragostei dintâi.

Stai de veghe-n zi și-n noapte,
Tu cetate nu-ațipi,
Ca să nu rămâi în beznă,
Cerul când va răsări,
Chiar de ești fără putere,
Să mai lupți... nu renunța,
Sărbătoarea e aproape,
Luptă chiar de-i lupta grea.

Să nu cazi în deznădejde,
Asuprită chiar de ești,
Paște pe pășunea vie,
Doar din ea să te hrănești,
Nu te văicări în vale,
Urca chiar de sângerezi,
Rană ta... o știe Domnul,
Trebuie doar să te-ncrezi.

Nu te teme chiar de-o mie,
Ar cădea în jurul tău,
Tu cetate ia aminte,
Ți-e Stăpân un Dumnezeu,
Sângele ce-a curs odată,
De păcate te-a spălat,
De-adevar nu sta departe,
Adevărul... te-a iertat.

Ai tai fii dar și fecioare,
Ispitiți de rău azi sunt,
Intră-n grabă-n mijlocire,
Doar în fata Celui sfânt,
El dezleagă legătura,
Morții... care a legat,
Inimile împărțite,
Ce se-nșeală ne-ncetat.

Întunericul azvârle,
Ura și mânia sa,
Stai de veghe-n rugăciune,
Căci cel rău slabă te vrea,
În ascuns încoardă arcul,
Tu lovită ca să fii,
Să fii dusă în adâncul,
Vremurilor reci... pustii.

Cere Duh de rugăciune,
Căci în rugă stinsă ești,
Strigă... dar... nu de pe buze,
Inima să-ți dăruiești,
Strânge rândurile-n dată,
Vine Cel ce va veni,
Cum ești azi... fără iubire,
Nu te poate El... răpi.

Să nu fii o dărâmată,
Să se-auda-n depărtări,
Cântul cel de biruință,
Dar și multele cântări,
Ce le cântă o mireasă,
Ce-și așteapt-al său iubit,
Scoală-te și gemi în noapte,
Nu e timp de irosit.

Varsă-ti inima îndată,
De mânie... de păcat,
Ca să fii la revenire,
Cum e aurul curat,
Ca să fii mărgăritarul,
Dus în locul cel de sus,
În locașul plin de Soare,
Soarele... e El... Isus.

Ooo... de-ai înțelege clipa,
Strigătului... te-ai grăbi,
Să găsești neprihănirea,
Noaptea azi... ți-ar fi doar zi,
Să nu stai în nepăsare,
Când se-aude glasul Său,
Azi cetate pentru tine,
A vorbit un Dumnezeu.
Amin