Spre Tine mi-e gândul

Spre Tine mi-e gândul, spre Tine mi-e zborul, spre Tine mi-e pasul căci mult îmi doresc,
La capăt de viață, la capăt de cale, de-a mea alergarea eu să te-ntâlbesc.

Să-ți simt vreau bătaia din piept ce-ți va bate, atunci când la pieptul Tău Doamne voi sta,
Atunci când durerea de azi și suspinul, eu toate în urmă... aici le-oi lăsa.

Spre Tine mi-aleargă privirea întruna, vre-o dată Isuse eu nu obosesc,
Căci inima plină îmi e de iubire, eu vreme am Doamne doar să te iubesc.

Îmi dă o dorință ce-aprinde în mine, un foc după toate în ceruri ce sunt,
E dragostea care mă ține-n picioare când lupta e mare aici pe pământ.

Spre Tine mi-e viața, dorită s-ajungă în ziua în care din nou vei veni,
Chiar dacă-i rănită, mereu doar aleargă, nu vrea ca să piardă acea mare zi.

Ea Doamne dorită-i de clipa în care, în urma uitării să poată lăsa,
Tot azi ce încearcă aici s-o oprească, dorește spre ceruri cu Tine-a zbura.
Amin