SPRE TINE

SPRE TINE



Spre Tine, ne-ndreptăm, Părinte,
Căci, Tu Ești, totu-n cele sfinte
Prin taine ascunse, de noi,
Ne scoți din griji și din nevoi.

Ne-ai dat, prin Duh, a ta iubire,
Ne porți nevoile, din fire
Ești raza, ceea arzătoare,
Lumina, ce sfârșit nu are.

Lumină-n cer, Lumină mare,
Ce eclipseaz-al nostru, Soare
LUMINĂ EȘTI, PENTRU SION
Și-n al Tău cort, mărite Domn.

Îți cerem uneori putere
Și multă, multă, mângâiere,
Când ne provoacă duhuri rele
Și nu putem fugi, de ele.

Te binecuvântăm, Părinte
Și-n ce e jos și-n cele sfinte,
Nouă, făpturi a mâinii, Tale,
Ne dai și bucurii și jale.

Să vezi, la greu, Te preamărim
Ori blestemăm și Te urâm,
Crezând că-n toate-avem dreptate
Păstrăm greșeli și mari păcate.

Ori noi gândim, ca pământeni
Din imemoriale, vremi,
Slujind la lucruri trecătoare
Crezând că-s vesnice, sub Soare.

De milă, ne mai scazi din, Eu,
Noi, fiind, Adam, Tu, Dumnezeu,
ÎN VECI DE VECI FII, PREAMĂRIT! ! ! ...
Din Răsărit, în Asfințit.

La fel să fie, Fiul Tău,
Născut din om și Dumnezeu
Și Sfântul Duh, să ne îndrume
Spre post și multă rugăciune.

Ne dai și Pâinea și Lumina
Și untdelemnul și făina,
Porniți acum, pe a ta, Cale,
Cerem Viață, mâinii Tale
Căci nu te laudă țărâna...

Din casa Ta, de rugăciune,
Îți invocăm, Preaînaltul Nume
Și-Ți cerem, binecuvântează,
Făptura om și o botează.

Fă, pașii noștri, să străbată
Iubirea Ta, Miel fără pată,
Suntem o mână de pământ
Doar Tu, Ești veșnic, drept și sfânt.

Dumnezeirea preamărim
Până ce viața, ne-o trăim,
Țărân-ajungem, în țărână,
Sufletu-Ți dăm, viu, să rămână.

Ce va urma, în Slava Ta,
Nu ne putem imagina
Totuși, gândim că o să fie,
Iubire, pace, BUCURIE

Și-o rară muzică, cerească,
Numele Tău, să Îl Sfințească.
Moldovan Pavel
2013.
Alba Iulia