SPRE TINE

SPRE TINE


Spre Tine, Doamne, îmi înalţ privirea,
când un alt an din viaţa mea s-a dus,
şi Îţi aduc din suflet, mulţumirea,
că braţul Tău, prin toate, m-a condus.

Spre Tine, Doamne, îmi înalţ cântarea
şi rugăciunea inimii din piept,
păstrându-mi zi şi noapte cugetarea
nădejdii fericite ce-o aştept.

Spre Tine, Doamne, îmi arată drumul
iubirea sfântă care m-a salvat
şi razele de soare şi parfumul,
din crinii ce în alb i-ai îmbrăcat.

Spre Tine, Doamne, mă înalţă gândul
atâtor binefaceri ce-am primit,
pe care-am vrut să le vestesc de-a rândul
dar nici acum eu nu le-am isprăvit.

Spre Tine, Doamne, mă înalţă Duhul,
pe aripa iubirii ce mi-o dai.
Şi simt că-s mai uşor decât văzduhul,
prin care zbor ca fluturii de mai.

Spre Tine, Doamne, port recunoştinţa
şi dorul care arde în ascuns
şi fapta şi suspinul şi credinţa
şi culmile la care n-am ajuns.

Spre Tine, Doamne, îmi înalţ privirea
la încheierea unui an întreg,
ca să-Ţi aduc din suflet mulţumirea,
de tot ce-i pământesc să mă dezleg.