Spre ţărmul fericirii

SPRE ŢĂRMUL FERICIRII

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

În lumea noastră e furtună, şi-adesea lipsă de lumină,
Dar dincolo de-aceste ţărmuri, e pace, linişte deplină.
Aici în lume sunt necazuri, şi-adesea lacrimi şi durere,
Dar dincolo de-aceste ţărmuri, e nesfârşita mângâiere.

În lumea noastră e ispită, şi moartea care ne îngheaţă,
Dar dincolo de-aceste ţărmuri, e veşnicie, e viaţă.
De-aici un om s-a dus spre stele, un credincios a fost răpit,
HRISTOS i-a arătat mărirea şi locul care-i pregătit.

Un om, după el un altul, şi-atâţia oameni au plecat
De-aici, din lumea care moare, în lumea fără de păcat.
N-ai vrea să vii şi tu iubite, pe calea care duce-n sus?
Voi oameni fără mântuire, veniţi pe Calea lui ISUS!

Veniţi, căci dincolo de maluri, mai este loc şi pentru voi!
Nu staţi pe ţărmurile fricii, păşiţi, spre DUMNEZEU cu noi!
Mai este loc, dar timpul trece şi zboară iute ca un nor,
Întoarce-te, te cheamă DOMNUL, iubitul meu ascultător!

De nu-L asculţi, cu mari regrete vei plânge într-o zi smerit,
Căci te-a chemat, dar cu mândrie L-ai refuzat şi n-ai venit.
Pe cruce la Golgota frate, HRISTOS în locul tău muri,
Să-ţi ierte multele păcate, dar tu ai refuzat să vii.

Ridică-ţi mâna ta şi spune: "ISUSE, mă predau smerit!
Căci ale mele mari păcate pe Golgota Te-au răstignit!"
Nu amâna chemarea sfântă, că poate mâine vei muri,
Chiar dacă astăzi eşti o floare, şi florile se rup, să ştii.

Cum să-ţi mai spun de celelalte, ce nu le vezi, dar ele sunt
Să nu-ţi închipuieşti că omul e numai pulbere, pământ.
Purtăm în noi şi supraomul ascuns şi tăinuit în lut,
Căci omul nostru dinăuntru e sufletul cel nevăzut.

E nevăzut, dar totuşi este, efectele îl dovedesc,
Căci noi suntem din neamul veşnic din Dumnezeul Sfânt. Ceresc.
Nemuritori, dar iată ceaţa, păcatul ne-a acoperit,
Suntem eterni, dar veşnicia îşi are locul diferit.

Căci dincolo de-aceste maluri, e fericire, nu e gol,
Iar dedesupt, eterna jale, eternul "Hades" sau Seol.
O ştim aceasta din pruncie, căci este Rai şi loc de chin,
De-aceea DUMNEZEU te cheamă să fii adevărat creştin.

Căci nu-i destul doar "Tatăl nostru", Hristos ar vrea mai mult să faci,
Să-ţi schimbi viaţa ta murdară şi-n haine sfinte să te-mbraci.
Ascultă ultima chemare, ascultă cel din urmă vers,
Ridică-ţi ochii tăi spre stele şi uită-te spre univers.

Căci dincolo de existenţă, mai sus de primul empireu,
Mai e o lume nevăzută cu îngerii lui DUMNEZEU.
Acele stări imaculate, acei stejari şi chiparoşi,
Nemuritoare flori şi ape, sunt slujitorii credincioşi.

E taina despre care DOMNUL de mii de ani ne-a spus în scris,
Voi fraţi, surori, veniţi să mergem, cântând spre rai, spre Paradis!
Căci dincolo de-aceste maluri, e sărbătoare, e sublim,
E pomul vieţii din Cetatea Cerescului Ierusalim.

E tronul construit din raze şi străluciri de curcubeu,
Iar zecile de mii de îngeri îl preamăresc pe DUMNEZEU.
Arhangheli uriaşi şi veşnici şi copilaşi cu păr bălai,
Şi-atâtea frumuseţi nespuse vor fi acolo sus în Rai.

HRISTOS la dreapta strălucirii, iar lângă El pe-acelaşi mal,
Va sta Mireasa Lui aleasă, pe ţărmuri sfinte de cristal.
Căci dincolo de-aceste maluri, e visul nostru împlinit,
O, Doamne, adă marea clipă, şi ceasul nostru mult dorit!

AMIN