Spre Țara cu străzi aurite și soare

Spre Țara cu străzi aurite și soare

Spre Țara cu străzi aurite și soare,
Mi-e gândul în ziuă, și-n noapte e el,
Căci vreau să mă strângă la piept Împăratul,
Pe cruce ce-a fost El jertfit ca un Miel.

Spre Țara în care mireasma de floare,
Întâmpină hainele albe ce sunt,
Azi pasu-și grăbește întrun-alergarea,
Căci vreau să ajung lângă Domnul meu Sfânt.

Spre Țara iubirii mi-e astăzi privirea,
Și inima eu o deschid înspre ea,
Căci vreau să îmi fie ea plină de dorul,
De dorul de-acasa, de Patria mea.

Spre Țara cu râuri de miere vreau astăzi,
Să-mi zboare și visul ce-l am eu mereu,
E visul în care o-ntreagă vecie,
Voi fi cu Isus, cu al meu Dumnezeu.

Să stau vreau la masa întinsă de Domnul,
În locul de El ce a fost pregătit,
Să-i spun că mereu am simțit eu în viață,
Cum mâna Lui sfântă aici m-a păzit.

Să-i spun că iubirea divină pe cale,
Văzută de mine în toate era,
Să-i spun că doar harul mereu o dorință,
S-ajung eu acasă, e cel ce-mi dădea.

Și astăzi spre Țara de mine dorită,
Alerg și pământul în urmă îl las,
Nu pierd nici-o clipă în lumea pierdută,
Spre Țara din vise mi-e azi orice pas.
Amin(diana)