Spre Paradis...

SPRE PARADIS...

Spre Paradis nu-i calea lină
Sunt spini şi curse şi noroi
Şi vin ispite ca un roi
S-atace liniştea deplină.

Sunt situaţii multe-n care
Şi Lucifer şi-ai lui agenţi
Trimit tumult, trimit curenţi
Ca să creeze stări precare.

De-atâtea ori în pribegie
Duşmanii crucii ne pândesc
Să pună-n noi un duh firesc,
Să ne învăluie-n urgie.

Dar noi spre Cer călătorim
Cu-ncredere şi îndrăzneală
Să fim în sfera siderală
Nu pe pământ ca să pierim.

Privim ’nainte, doar ’nainte
Căci ştim ce ne aşteaptă Sus
În Patria fără apus
Unde nu-s piedici, nici morminte.

Când răni avem suntem purtaţi
Pe braţele mântuitoare
Aceluia ce dă candoare
Spre-a fi, mereu, neîntristaţi.

Primejdiile-s la tot pasul
Dar n-avem teamă; e cu noi
Cel ce-a făcut din noi eroi
Ce depăşim, oricând, impasul.

Spre Paradis nu-i drumul lin
Sunt piedici multe, bolovani,
Sunt mulţi nemernici şi tirani
Experţi în tot ce naşte chin,

Dar mergem fără ezitare
Spre lumea unde nu-s terori
Ci doar sublime sărbători
Şi-acea dumnezeiască stare.

6 Iulie, 2009