Spre marea-ntâlnire

Spre marea-ntâlnire din ziua cea mare, azi mergem slujind zi de zi pe pământ,
Doar plini de credinta ce-a fost dăruită, de Cel ce e veșnic El viu și doar sfânt.

Ne-ncredem în toate deplin în puterea, ce Domnul odată prin ea le-a făcut,
A Lui e sfârșitul ce-ndată apare, dar și infinitul ce are-nceput.

Spre Țara cu multe dorințe-mplinite, ne este azi pasul pe cale mereu,
Acolo vre-o dată nu este nici timpul ce astăzi el este atâta de greu.

Credința ne-ndeamnă să fim doar statornici, ne-aduce nădejde că vine-n curând,
Salvarea deplina să-și ducă la ceruri, azi inimi ce-ntruna bat doar suspinând.

Spre locul iubirii eterne ne este, privirea-ndreptată cât noi alergăm,
Chiar dacă e lupta azi una aprinsă, doar jos noi la cruce-așteptând astăzi stăm.

Credința ne-aduce un dor ce-i de ceruri, de străzile lui ce vor fi aurii,
Nicicând nu ne lasă să fim noi pe margini, nici reci... doar aprinși, ca-n iubirea dintâi.

Ne duce departe, de nori și de stele, căci este-o credință ce-i vie mereu,
E plină credința pe drum de puterea, ce este venită doar din Dumnezeu.

Ne dă ea tărie, ne dă doar lumină, să nu ațipim și mereu să slujim,
Nicicând prin credință pe drumul spre ceruri, noi nu suntem cei la sfârșit ce murim.