Spre locul iubirii alerg azi în grabă

Spre locul iubirii alerg azi în grabă

Spre locul iubirii alerg azi în grabă,
Spre El nici-o clipă nu pot obosi,
Tărie îmi este cuvântul ce-ntruna,
Putere mi-aduce în noapte și-n zi.

Prin vântul pustiei răzbat cu iubirea,
De Domnul iubirii ce dată mi-a fost,
E Cel ce îmi este un țel mie-n viață,
Tot vieții e Cel ce i-a dat El un rost.

Mânia furtunii nu-mi este azi zidul,
Ce-ncearcă întruna pe drum a-mi opri,
Și gândul și inima care aleargă,
Spre Cel ce îndată pe nor va veni.

Trec valul de mare ce-n față se-arată,
Pe aripi de dor, căci mi-e dorul aprins,
El mie mi-arată lumina din zare,
Îmi spune să rabd ca să nu fie stins.

Chiar dacă mi-e greu ca să urc azi pe munte,
Privirea în față îmi este mereu,
Căci am o dorință, și ea nu e mică,
La piept de-a mă strânge al meu Dumnezeu.

Nu poate nici vântul pe ea s-o oprească,
Nici valuri ce astăzi tot vin și iar vin,
Căci este dorința de-ajunge în locul,
În care Domneste-al meu Rege divin.

Spre viața eternă îmi este-alergarea,
Iubirea mă poartă pe aripi mereu,
Iubirea ce-mi dă azi putere în toate,
Mi-e inima plină, de ea plin sunt eu.

Nu vreau să opresc nici-o clipă azi pasul,
Sunt eu care astăzi spre cer îl grăbesc,
Pe Cel care inim-arzând îl iubește,
Să-l văd... să-l privesc, este tot ce-mi doresc.
Amin(diana)