Spre clipe de vis

Spre inaltimi de vis

Acum, in timp ce viata mi se scurge,
Si trece fara vre-un oftat,
Simt ca nu mai am probleme,
De care sa fiu ingropat.

Cum au fugit spre soare-apune
Si cei mai buni prieteni ai mei.
Dar nu sunt singura pe lume,
Ca prietenul de printre ei,

Ma va tinea de maini departe,
De orice rau care nu-l vad,
Si de prapastia ce-mparte,
Atata ura si prapad.

Eu am trecut de mult prin soare,
Si el ma atingea vadit.
Dar n-a putut a sa carare,
Sa ma distruga negresit.

Cat de- aproape a fost de mine.
Si prietenul cel mai fidel,
A tras o zare-n slavi divine,
Si m-a luat acol cu El.

Sa ma scuteasca de dogoarea
Ce in calea ei topea,
Sa ma puna la racoare,
Cu ape vi la dreapta mea.

Sub umbra Lui ma stiu de mic,
Un suflet insotit de Miel.
Ce imi spunea sa stau un pic,
Si sa ma-nchin si eu la fel.

In clipele insingurate,
Imi darui al Sau Cuvant,
Cu sfaturi mari incondeiate,
Din dragoste sa-mi dea avant.

De nici o fapta fara crez,
Eu nu ma las azi coplesita.
Ca am gasit c-al lumii miez,
E amagirea ne-ntrerupta.

Si mai departe vreau sa stau,
De fala ei sau de spoiala,
Ca toate sunt ca si un vrej,
Ca va arde cu ameteala.

Dar in al umarului scut,
Eu ma incred si voi fi tare.
Ca El e siguranta mea,
Zi dupa zi pe-a mea carare.

Amin