Spre cer se-nalță astăzi glasuri

Spre cer se-nalță astăzi glasuri

Spre cer se-nalță astăzi glasuri, s-audă tronul înălțat,
Bătaia inimilor care, doar pentru ceruri astăzi bat,
Spre El azi mâini stau ridicate, o îndurare așteptând,
Căci multe suferinți sunt cele, ce au cuprins acest pământ.

Sunt doar priviri ce-s speriate, așteaptă mâna printre nori,
Să se coboare în urgia, ce-aduce stări fără valori,
Fiori de teamă ea aduce, să înfășoare tot ce-i viu,
Cu legăturile de moarte, s-arunce suflete-n pustiu.

Se-aud doar strigă-te din vale, și gemete se-aud mereu,
Sunt cei ce cred doar în puterea, ce-o are numai Dumnezeu,
Așteaptă El ca să oprească, aceste lupte ce-au pornit,
Ce-aduc atâta clătinare, în timpul greu ce a venit.

Se-aud azi armele în luptă, ce-apleacă ochi înspre pământ,
Durerea este-atât de mare, cuprinde ea și orice gând,
Ființe mii sunt tulburate, ooo... Dumnezeule ceresc,
Te-așteaptă suflete-obosite, în timpul greu ce obosesc.

Strigat pe nume ești în noaptea, peste pământ ce s-a lăsat,
Cu groaza ei azi stinge focul, ce-a fost atât de-nflăcărat,
Acel a dragostei, credinței, nădejdea azi se pierde-ncet,
Și dorul ce ardea Isuse, El după cer aprins în piept.

Suspinul și-a săpat izvorul, în răsuflări ce se grăbesc,
Amar îi este Doamne gustul, nu este cel dumnezeiesc,
Dar toți azi știm, a Ta putere, ea poate-ndată a opri,
Aceste tulburate vremuri, ce-ncearcă doar a doborâ.

Noi știm că Tu ești biruință, putere Doamne doar Tu ești,
Și te rugăm în umilință, aceste vremuri să oprești,
Coboară-te cu îndurare, pământul este-ndurerat,
Ascultă tot ce azi spre ceruri, cu disperare e-nălțat.
Amin (diana)