Spre cer o poarta ne deschide

Spre cer o poartă ne deschide,
Stăpânul nostru Dumnezeu,
Ne trâmbițeaz-o revenire,
Căci vine-ndată Fiul Său.

Să afle vrea azi tot poporul,
Cum de osândă ne-a salvat,
Să se întoarcă din pierzare,
Cel rătăcit și apăsat.

Spre viață astăzi ne conduce,
Iubitul nostru Creator,
De alinare, mângâiere,
Și fericire e izvor.

Revarsă har din nemurire,
Ne-adăpostește-n el mereu,
Cu laudele vii pe buze,
Nu ne doboară cel ce-i rău.

Spre locul fără de pustiuri,
Ne este visul azi în zbor,
Pe aripi albe de iubire,
Ne înălțăm spre Creator.

În rugă sfântă ne e traiul,
Cu adevăru-n temelii,
Ne ocrotește de-orice cursă,
Un Împărat al veșnicii.

Știința Lui ne dă putere,
Ne înconjoară harul Său,
Pe dinapoi și dinainte,
E-ntotdeauna Dumnezeu.

Aminte ia la glasul care,
În strigăt este desfătat,
Cu noi e Domnu-n drum spre viață,
El de la moarte ne-a salvat.

Spre răsăritul viu de soare,
Ne este graba pe pământ,
Ne netezește El cărarea,
Conduși mereu de Duhul sfânt.

Iubiți suntem de Creatorul,
Cu mana Lui El ne-a creat,
Avem din El suflare vie,
Cu chipul Său ne-asemănat.

Spre cer o cale azi grăbește,
Pe ea și noi suntem grăbiți,
Ne-așteaptă-n zi de sărbătoare,
La ceruri ca să fim răpiți.

Dreptatea Lui ne dă azi aripi,
Căci sus în cer și pe pământ,
E peste toate numai Unul,
El este Domnul... e Stăpân.
Amin