Sport duhovnicesc

„Eu deci alerg, dar nu ca şi cum n-aş şti încotro alerg. Mă lupt cu pumnul, dar nu ca unul care loveşte în vânt” (1 Corinteni 9:26)

În şcoala noastră de Har,
Fiecare şcolar
Se ocupă, îndeaproape, cu sportul.
Nu-l înspăimântă efortul.

De dragul Veciei şi-al Raiului,
Pe verdele plaiului
Sau pe piscuri de viaţă, abrupte,
Ne antrenăm în alergări şi lupte.

Zi şi noapte privim numai sus.
Ţinta o ştim: e Isus.
În urmă rămân amintiri, oseminte
— Noi alergăm înainte...

Ne macină dorul şi visul, într-una:
— Uite, cununa, cununa!
Cu inima smulsă pierzării,
Noi alergăm pentru premiul Chemării.

Dar luptele noastre, aprinsele?
Cum gem, învinsele
Patimi şi gânduri şi vreri!
Azi suntem mai tari decât ieri!

Luptăm fără teamă! Degeaba-i oftatul!
Nu va birui Păcatul!
În lupta cu trupul, cu carnea, cu firea,
Ne-nalţă, spre cer, Nemurirea...