SPERANŢA ŞI IUBIREA

SPERANŢA ŞI IUBIREA


Cine crede în iubire
strânge crini şi viorele
şi cu lacrimi în privire,
se tot uită către stele.

Un astfel de om lucrează
prin credinţă-ntotdeauna
şi prin dragostea lui trează,
el va birui furtuna.

Din speranţă-şi trage vlaga
orice om plin de iubire,
care-adun-o viaţă-ntreagă,
pentru altul fericire.

Viaţa nu-i adevărată
fără crez, fără speranţă,
şi iubirea nu-i curată,
dacă n-are siguranţă.

Viaţa, da, e trecătoare
ca şi floarea de pe luncă.
Dar iubirea-n veci nu moare,
tu în braţul ei te-aruncă.

Peste anii care zboară,
tu şi altora vei spune,
că speranţa-i piatră rară,
iar iubirea e-o minune.