SPERANŢA LENEŞULUI

SPERANŢA LENEŞULUI

Leneşul nu iese-n stradă
El se teme să nu fie
Leul furios ce poate
Într-o clipă să-l sfâşie.

Când pe mulţi nu-i deranjează
Niciodată sărăcia
Vezi prea des cum li se-ascunde
Chiar în minte lenevia.

Când o casă n-are-o floare
Dar din spini ea nu se vede
Leneşu-i prezent acolo.
El în muncă nu se-ncrede.

Leneşul nu ară toamna.
N-are-n el acea speranţă
Că vor fi şi ploi din ceruri
Şi-un an bun cu siguranţă.

Leneşul se va dezice
De podoaba unei case
Şi o va numi în sine
Pofte prea periculoase.

Pentru el pâinea din muncă
Nu-i mai corespunde firii.
Şi de-aceea el preferă
Numai pâinea lenevirii.

Leneşu-i mereu în casă.
Nu şi-a strâns măcar frunzişul.
Iar când ploaia se porneşte
Îi străpunge-acoperişul.

Am văzut că cei ce-n viaţă
Pratică şi limbuţia
Au o rudă de aproape
Şi aceasta-i lenevia.

Decât muncii să-i duci jugul
Şi să fii scump la vorbire
E mai bună „afirmarea”
Printr-o simplă lenevire.

Lenevia vezi c-ascunde
În subconştient mai multe
Rele care îi vor face
Pe mulţi oameni să n-asculte.

„Rob viclean şi mult prea leneş
Tu ştii voia Mea ce-ţi cere
Dar te-ai mulţumit cu-atâta,
Cu-a păcatului plăcere!”

Astfel va vorbi Stăpânul
Unora la Judecată
Ce n-au vrut ca să lucreze
Pentru Ceruri niciodată.

N-au avut decât un pântec
Neuitând ca să-l hrănească.
Însă slujba-Mpărăţiei
Nu au vrut ca s-o primească.

Biblia cu multă grijă
Ne prezintă antidotul:
Pentru boala leneviei
Doar virtuţile sunt totul.

Dacă-mpodobim credinţa
Cu virtuţile-nşeptite
Vieţile nu pot să fie
Leneşe, nefericite.

Ele toate vor aduce
Cu credinţa-n dar şi fapte
Prin care vom fi lumină
Pentru orice om în noapte.

Vom primi şi cunoştinţa,
Înfrânarea necesară.
Şi răbdarea îndelungă
Când ne-apasă o povară.

Vom fi plini de pietate,
De evlavia adâncă
Care ne păstrează paşii
Ne-ncetat pe-a vieţii Stâncă.

Dar evlavia ne-aduce
Dragostea de fraţi fierbinte
Ce ne-ajută-n părtăşie
Cu-ale Domnului cuvinte.

Apoi dragostea frăţească
Ne dă dragostea de semeni.
Şi astfel tu poţi creştine
Cu Cristos să te asemeni.

Iată cum goneşti mândria
Din a inimii-ncăpere.
Spulberând chiar lenevia
Când primeşti din Cer putere.

E puterea pentru bine,
Pentru roada-mbelşugată
Pe care Domnu-o aşteaptă
Dintr-o inimă curată.