Spală-mă-n a Ta iubire

Spală-mă-n a Ta iubire, Dumnezeule ceresc,
Căci mi-e inima secată... de iubire, și doresc,
O scânteie cât de mică, să o simt... doar de iubire,
Inima să-mi radieze-n timp rămas de fericire.

Tu aprinde focul care nu se stinge niciodat,
Chiar de-l bate vre-o furtună, sau când valu-i ridicat,
Inima să mi-o cuprindă, a Ta dragoste divină,
Mi-aș dori ca-ntotdeauna, doar de ea să-mi fie plină.

Tu păzește-mă de ura, ce săgeți a aruncat,
Și de răzbunarea care-n cale mi s-a arătat,
Nu lăsa ca să înalțe, ziduri groase-n fața mea,
Spală-mă cu-a Ta iubire, ca să pot înainta.

Las-a ei fior să-mi fie, alinare azi mereu,
Căci fiorul de iubire, niciodată Doamne eu,
În al vieții noapte lungă, Sfântule... nu l-am avut,
Azi îl vreau, îi vreau și gustul care nu l-am cunoscut.

Spală-mă-n a Ta iubire, vreau Isuse să iubesc! ! ! , , ,
Vreau și-n jurul meu eu Doamne, dragoste să daruiesc,
Știu... ea este doar la Tine, căci iubirea e a Ta,
Cea care-i fără de moarte, să o am... eu mult aș vrea.

Pe-ale ei azi aripi sfinte, ca să zbor aș vrea mereu,
Doar iubind prin orice-n viață, nu-mi va fi vre-o dată greu,
Căci iubirea ce-i din Tine, are o putere mare,
În ea greul se topește, ca zăpada de sub soare.