SOŢIILE LUI ESAU

Deseori se spune-n lume: Cum e el e şi soţia.
N-au contract nici cu tristeţea, însă nici cu bucuria.
Care este viitorul pentru fată, pentru fiu? ! ...
Fiecare şi-l alege până nu e prea târziu.

Un bărbat şi o soţie, iată planul cel divin
Dar pe care ne-nţelepţii l-au respins ca pe un spin.
O familie în Domnul este în orice popor
O dovadă că iubiţii înţeleg menirea lor.

Cum să poată poligamul digera acest destin
Când de fapt se minte-ntruna pe el însuşi pe deplin.
Dragostea nu se împarte nicicum către doi stăpâni
La un moment dat în viaţă de-amândoi te speli pe mâini.

La a doua lui soţie Esau, fiul cel respins,
Tot gândindu-se în sine dorul de părinţi l-a prins.
Şi-a crezut că face bine, părinţii s-or bucura.
Însă viaţa lui în sine astfel nu se va schimba.

Sunt multe exemple-n Carte. Toate ne spun într-un glas
Că a Domnului voinţă este-n viaţă primul pas.
Oamenii fac inovaţii, dar cu preţ de mari dureri
Pentru că nu-i căsnicia doar o oază de plăceri.

Căsnicia-i ca şi viaţa: cu mai bune, cu mai rele.
Altfel nu te prind în suflet dorurile după stele.
Iar la urmă, spun bătrânii, când te uiţi mai aplecat
Fiecare soţ din lume a avut ce-a meritat.

Unii spun că-i loterie colţul sfânt din casa lor.
Alţii-afirmă cu tărie că e harul salvator.
Orice om are dreptate, cum se cere în nevoi.
Dar ce bine-ar fi să vadă că Cel Sfânt e-aici cu noi.

Nu poţi face-n căsnicie peste suferinţă salt.
Dar atunci când unul cade, îl ridică celălalt.
Dumnezeu i-a pus alături să vegheze ca străjeri.
Nu se ştie dacă astăzi e mai bună decât ieri.

După ce Adam ajunge cu soţia în Eden
Cei doi aşteptau pe Domnul ca pe-un fericit refren.
Dar deodată duşmănia unui şarpe odios
Le stricase părtăşia cu Domnul Isus Hristos.
*
Soţilor din lumea-ntreagă ce credeţi în Dumnezeu
S-ascultaţi de El în viaţă, voi să ştiţi, nu este greu.
Greu e când în viaţa toată vei sluji la doi stăpâni
Încercând cu dibăcie să te speli de ei pe mâini.