Soptea Isus

Linistit,tu cazi pe ganduri si auzi duios un glas,
Soapte si chemari te striga insistente nu te las.
Nepasarea-ti sare-ndata si te urci grabit in sus,
Si fara,aprofundare, tu nu ai nimic de spus.

Te asezi trudit pe loc si un susur te indeamna,
Si, nedumerit te-ntrebi: oare-aceasta ce insemna ?
Gasesti ca e tarziu, soarele demult, demult apus
Si nu dai niciun raspuns, iar glasul, intristat s-a dus

Te-ai trezit si iesi afara si e soare si lumina,
Si iar un susur bland, iti sosoteste, in surdina :
"Unde pleci si nu asculti glasul Meu duios si bland,
Si cu multa-mpotrivire Ma respingi, Ma lasi plangand " ?

Mai tarziu esti in uzina ori la locul tau din clasa,
Si constati ca Blandul glas nici acolo nu te lasa.
Ins-acum duioasa voce te-a captat si te-a sedus,
Fiindca, dincolo de soape,ti-ai dat seama ca-i Isus.

Ca si altii ce n-asculta tu n-ai fost si nici nu esti,
Dar doresti sa te inrolezi printre ostile ceresti ?
Atunci, clipa de clipita sa te lasi de El sedus
Ascultand aceia voce care-i soapta lui Isus.

Vocea Domnului Isus, sta la usa si-ti sopteste,
Dovedindu-ti pas cu pas cat de mult te ocroteste.
Si daca, pe dinauntru, ii deschizi tragand manerul,
Vei cina cu El, aici, si-ti va fi deschis si cerul.
Amin