Sonetul Lumii Noi

Sonetul Lumii Noi

Când Dumnezeu Şi-a terminat a Lui zidire
Cu omul din pământ, cununa creaţiunii Sale,
Stelele dimineţii, în cântări sfinte şi-n urale
Au izbucnit de bucurie, slăvind a Lui mărire.

În rândul fiinţelor create, pe-a veşniciei cale,
Lumile din Univers, primit-au omul cu iubire
Când a sfârşit Dumnezeu lucrarea de zidire,
Din pământ creat, spre slava măreţiei Sale.

S-au minunat, de-această lume-n fericire...
O lume, de un ordin nou în planurile-astrale,
Creată de ambe sexe, potrivit voininţei Sale,

Şi care, plină de mistere, le-a pus în uimire,
Când Dumnezeu Şi-a încheiat sfânta zidire
Cu omul cel nou, să-i dea mărire-n Osanale.

Flavius Laurian Duverna
17 mai 2014