Sonetul Dezvoltării

Sonetul Dezvotării

"Când eram copil, vorbeam şi gândeam ca un copil,"
"Când m-am făcut mare, am lăsat ce era copilăresc,"
Spre alte trepte ale vieţii simţeam că urc şi le trăiesc
Asemeni florii, ce se dezvoltă în luna caldă a lui April.

Erau treptele adolescenţei inevitabile apărând tiptil,
Punându-mi înainte alte feţe în mersul vieţii cel firesc,
De care zilnic mă prindeam şi vream să le împlinesc,
Făcând sforţări ca să pricep o nouă aşezare în alt stil.

Şi-nţelegând, că viaţa acordată, îşi are un curs stabil,
Şi-adolescenţa atrage după sine anii dulci ai tinereţii
Pentru formarea unui caracter înspre-avantajul vieţii,

M-am rugat la Domnul prin credinţă, să nu-I fiu ostil,
Ci să mă lupt, în nădejdea, c-am s-ajung la biruinţă -
Prin dragostea Sa salvatoare, unde-i totul cu putinţă.

Flavius Laurian Duverna
25 noiembrie 2019