Sonet despre Tine

Părea întreaga fire un zbor de heruvim
Când le-am vorbit de Tine la merii din ogradă-
Prin fructe mari și roșii, cu iz de limonadă,
Mi-au murmurat din frunze: „Pe Dumnezeu? Îl stim...”

Am întrebat de Tine spre cerul azuriu,
Luându-l drept prieten pe norul alb și mare;
Și s-a oprit o clipă mirat de întrebare:
„Pe Cel ce mă conduce? Desigur că Îl știu...”

„Nu vrei să-ți spun o vorbă de-al nostru Creator?”
Am întrebat zefirul din poarta casei mele;
Și, cu parfum de ploaie, de soare și de stele,

Mi-a mângâiat auzul: „O, da, eu Îl ador!”
...Plutind spre casa-n care un tânăr a murit,
A mai rostit zefirul: „Cu dânsul... ai vorbit?!...”