Sonet despre Lazăr

Sonet despre Lazăr

S-a întâmplat c-atunci când a venit Mesia
Şi umbla din loc în loc să facă numai bine,
În drumul Său, el nu poposea pe la oricine,
Avea prieteni dragi: Lazăr, Marta şi Maria.

Ca Cel venit să dea putere Cuvintelor divine
Trecea în calea Sa, pe aproape de Betania,
Şi dorea, să mai trăiască împreună bucuria
Şi pacea, în clipe de linişte cât mai depline.

Dar au fost în Betania, zile de necaz mare,
De patru zile Lazăr, murise-n jale şi suspine
Şi Marta şi Maria, îl plângeau cu disperare,

Chiar şi Domnul Însuşi, a lăcrimat întristat!
Însă la mormânt, îndată, la a Lui chemare
Să vină afară, au văzut, cum Lazăr a înviat.

Flavius Laurian Duvrna
05 noiembrie 2019