Sonet de Martie I

Sonet de Martie I

Şi-a dezbrăcat iarna, mantia-i albă de cleştar
Şi-un alt peisaj, cu soare dulce, în strălucire,
Înveseleşte sufletele, dând Domnului mărire,
Pentru purtarea-I de grijă, slăvind al Său har.

Şi ce scumpă şi iubită, e primăvara-n revenire
După o iarnă plină, şi promiţătoare la cântar,
Când holdele-or fi strânse, şi puse în hambar
Asigurând hrana, răsplată a muncii în trudire!

În grija ocrotitoare, a Dumnezeului Preasfânt
Aşa se trece timpul, al anilor număr marcând,
Şi fiecare anotimp, ce-ncunună aceast pământ,

Aduce cu el bucurii, ce-n intensitate crescând,
Privind la binecuvântări, îţi saltă inima în cânt;
Să nu uiţi, primindu-le, de-a mulţumi oricând!

Flavius Laurian Duverna
01 martie 2013