Solomon

Se spune ca mai de demult
Din vremea indepartata
Traia pe-atunci un imparat
Ce-avea o inima curata.

Era iubit de-a lui popor
Caci el facea si fapte bune
Un renumit conducator
Il cunostea intreaga lume.

Cind el a fost de Dumnezeu,
Ales sa fie imparat
Atunci indata s-a temut
Sa nu greseasca niciodat´.

Cuprins de framintarea grea
In taina s-a rugat plingind
Lui Dumnezeul Preainalt
Caci nu stia, ce-i de facut.

-Oh! Domnul meu! Preascump iubit,
Ascult-acum pe robul Tau!
Eu sint prea tinar, nu stiu nimic
Nu pot sa fiu conducator.

Iar Domnul, care a stiut
Ce este in gindirea sa
In vis de noapte, ia vorbit:
"Cere-mi, ce vrei! Eu pot a-ti da!"

Indata Solomon atunci
A apelat la Dumnezeu
Smerit, supus, el ia cerut
Ceea ce nu avea defel.

Dorea o intelepciune aleasa
S-o aiva de la Dumnezeu
Sa poata sa deosebeasca
Tot ce e bun de ce e rau.

Sa poata a judeca poporul
Sa dea dreptate la sarac
Sa nu strice nimic, ce Domnul
A construit din veac in veac.

Si-atuncea Domnul, cu placere
Ia daruit mai mult de-atit
Pentru ca n-a cerut avere
Ca el, nici nu s-a mai nascut.

Solomon a intrecut
Orice invatat, din lume
Caci la Domnul a cerut
Numai multa-ntelepciune.

Nici un colt din lumea-ntreaga
N-a ramas sa nu auda
Multi veneau la el intr-una
Ca sa vada ce minune.

Si din Seba, imparateasa
Daruri multe a pregatit
Ca sa vina si sa vada
Tot ce altii au povestit.

Dar mai mult decit atita
Solomon a construit
Si un templu de-nchinare
Domnului Preamult iubit!

Da, aceasta e povestea
Imparatului vestit
Solomon, fiul lui David
Si-n scriptura este scris.

Poti sa ai, totul in lume
Poti sa fi, mare bogat
Daca n-ai intelepciune
Totul este limitat.

Cere-o, dar, azi, de la Domnul
Vei primi-o, negresit
Ca sa intelegi in totul
Cit de mult, El, ne-a iubit!...