Solemna Întâlnire

Solemna Întâlnire

Când va fi-acea zi măreaţă, a venirii Domnului,
Când El iarăşi va apare spre a-Şi lua copiii Lui
Vor glăsui toţi în coruri, într-un puternic puseu:
- Iată, Domnul nostru vine, -nvăluit în curcubeu
Pe nori-n slavă şi glorie, de-asupra pământului.

Şi când glasul învierii, prin vibrări de trâmbiţă
Va chema pe-ai Săi copii, aducându-i la fiinţă,
Se va sfârşi cu mormântul, negru şi-nfiorător
Care timp de mii de ani, vieţii a fost triumfător,
Înghiţind în cripta neagră milioane-n neputinţă.

La cea mai sfântă-ntâlnire, clipele de bucurie
Vor trece în mare grabă, ţintind către veşnicie,
Căci s-or regăsi din nou, în familii şi între fraţi
Cei care prin actul morţii s-au simţit înstrăinaţi
Ani mulţime, şi chiar veacuri în totală sihăstrie.

Câte scumpe dezmirdări, între mame şi copii!
Câte tandre îmbrăţişări, între soţi şi între soţii!
Câte sfinte bucurii, vor simţi-atunci fiind trăite,
C-a venit ziua cea mare cu dorinţele împlinite!
Învingând blestemul morţii, în etern ei vor fi vii.

Tatăl Şi-a îndeplinit, planul Sfânt de mântuire
Cum a fost rostit în Eden, lui Adam dela zidire,
Căci Sămânţa salvatoare, la a vremii împlinire
Prin Mesia a purtat lupta, pentru om în ispitire,
Ca să-l poată-ndreptăţi, întreg în desăvârşire.

El a dat pe Fiul Său, pe unicul Său Fiu născut
Ca orice om care crede, în Jertfa-I recunoscut,
Rod să fie-al învierii, pentru întreaga veşnicie
Când iar Tatăl şi cu Fiul, vor fi una în măreţie
Fără spectrul morţii crude, ce Divinul l-a durut.

Şi-n preasfânta-mpărăţie, când va fi instaurată
Pe noul pământ creat, vrednici de a primi plată,
În etern s-or bucura de minunea cea mai mare,
Că Dumnezeu i-a iubit, dându-le duh şi suflare
Să trăiască-o veşnicie, făr-a mai muri vreodată.

Nu sunt vorbe potrivite, nici cuvinte ca s-arate
Cât de mare e iubirea, exprimată-n note înalte,
Şi prin toată veşnicia, o vor prea-nălţa mereu
În onoarea şi spre slava, gloriei lui Dumnezeu,
Peste veacuri strălucind în exprimări minunate.

Flavius Laurian Duverna
22 septembrie 2008