Snopii mei să îmi rămână în picioare!

Decât să-mi iau răsplata pe pământ, încununat de laude trecătoare
Mai bine-aștept până ajung acolo sus, primit de mâna Lui cea blândă, iubitoare!
Căci slava Ta stă în ascunderea de lucruri, să le descoperi celor care sunt neînsemnați,
Să îi dezlegi pe orbi de întuneric, să îi găsești, să-i ierți pe condamnați!

Tu nu ești Dumnezeul strălucirii trecătoare, de ea te rog, Isus, să mă ferești
Ca nu cumva să-mi iau din ea lumina, ci-n slava Ta, o, Tată sfânt, sa mă găsești!
De aceea, eu te rog să mă ferești de orice formă de mândrii ucigătoare
Să pot s-aștept până ajung în veșnicii și snopii mei să îmi rămână în picioare!

Nu vreau să-mi dai aici, în valea asta, jos, un nume falnic, cunoscut, răsunător
Ci vreau să-mi dai pe piatra albă, în ascuns, un nume tainic, veșnic, sclipitor!
Să-l știu doar eu, să-l știm doar amândoi, ca început al slăvii care vine
Să lumineze-n palma mea mereu, să fie veșnic umila parte-a mea din Tine!

Ajută-mă să lupt, cu gândul agățat de răsplătirile ce, Doamne, or să vină
Căci toate încercările de-acum nu-s vrednice de slava viitoare, de lumină
Dacă vreodată voi cădea ca să privesc la strălucirea bogățiilor de-aici de jos,
Mai amintește-mi, Tată, înc-odată, căci fără Tine toate-s abur trecător și făr' folos!

30 noiembrie 2021