SNOPII

SNOPII

Nimic, nimic nu-i mai de preţ,
mai plin de har şi mai măreţ
în viaţa noastră, a oricui,
ca snopul strâns la vremea lui.

Când va veni Isus pe nor,
toţi snopii strânşi la vremea lor
se vor nălţa pe-aripi de vânt
sfidând şi moarte şi mormânt.

Va fi o judecată-n cer,
când orice umbre şi mister,
de peste snopii aurii,
vor dispărea în veşnicii.

Tu, frate tânăr şi voinic,
e viaţa ta un grâu în spic ?
Rodeşti, rodeşti pentru Stăpân
sau eşti ca iarba cea de fân ?

Nimic, nimic nu-i mai frumos,
mai nalt, mai bun, mai luminos,
ca snopii cei de boabe plini
şi semănaţi prin văi de crini.

Când va veni Isus la noi,
toţi snopii cei din vânt şi ploi
vor umple-al cerului hambar
în imn de slavă şi de har.

În sfântul judecăţii ceas,
Isus va strânge, cu-al Său glas,
grămezi de paie la un loc,
şi pleavă să le-arunce-n foc.

Iar toate boabele de grâu,
le va păstra ca pe un râu,
de bucurii fără apus
în Ţara Dragostei de Sus.

Când bate vântul inamic,
ce fel de boabe ai în spic ?
Ce fel de roadă pregăteşti,
prin care să te-nalţi, să creşti ?

De-aceea, frate, nu cârti
când vântu-n tine va lovi.
Rămâi cu alte spice-n lan,
de vrei s-ajungi în Canaan.

Şi când tot grâul va fi strâns,
tu vei uita de orice plâns,
în Casa Tatălui Ceresc
unde toţi crinii înfloresc.