SMERENIA CONDUCĂTORULUI

Moise-i căutat de Domnul dintr-o flacără de rug
Şi îi dă chemarea sfântă pentru-al ascultării jug:
Să meargă la Faraonul care-i ţinea pe evrei
În robia cea mai aspră cu mizeriile ei.

În final Moise acceptă şi se duce la-mpărat
Cu Aaron ce-l însoţeşte ca un fel de avocat.
Ei primit-au şi putere, semne mari, provocatoare,
Vrăjitorii să rămână în încurcătură mare.

Totuşi Moise când depinde de-ajutorul cel primit
Noi putem subînţelege că este un om smerit.
Funcţia te predispune uneori chiar la mândrie.
Dar aicea nu e cazul Moise-i lider pe vecie.

O figură mai aparte vis-a-vis de-a vieţii haină
Este Ghedeon, viteazul, ce-şi bătea grâul în taină.
Îngeru-l complimentase cu o ţintă foarte clară
Din anonimat să-l scoată într-o luptă pentru ţară.

Domnu-i pune modestia pe-un făgaş al acţiunii
Ce deodată se-mpleteşte cu tehnica rugăciunii.
Dumnezeu din cer răspunde şi-i dă lecţii epocale
Ca armata sa să meargă drept pe-a biruinţei cale.

Saul şi-a-nceput mandatul de-mpărat tot cu smerire
Dar ulterior el cade în auto-preamărire.
După câteva păcate grave Domnu-l lepădase
Chiar atuncea când mândria colţii ei şi-i arătase.

David, tânăr şi logodnic, apărea foarte smerit
Chiar după ziua în care pe Goliat l-a biruit.
Smerenia e aproape cât socrul i-a fost vrăjmaş.
Şi-astfel plin de demnitate n-a fost nicidecum un laş.

David, plin de bunătate, se abţine de la rău.
Şi refuză alte sfaturi spre-a-şi cruţa duşmanul său.
Să reţinem caracterul lui David de om modest
Care-n vremea tinereţii n-a căzut la niciun test.

Solomon în tinereţe a fost, ştim, foarte smerit
Însă pân’ la bătrâneţe caracterul s-a topit
Învăţăm necesitatea de la acest rege faimos
Să rămânem, deci, tot timpul credincioşii lui Hristos.

Să nu acceptăm postura de-a fi victime în lume
Seduşi de-ale ei sirene care vor să ne îndrume,
Spre calea emancipării, spre triumful raţiunii
Care-ncurajează-n fapte operele stricăciunii.

Şi Isaia pus în slujbă izbucnind cu „Vai de mine!”
Experimentă căinţa şi smerenia de sine.
Domnu-l scapă de păcate şi-i dă astfel confirmare.
Cine oare nu-şi doreşte un Isaia în lucrare?

Ieremia e-un exemplu de smerenie deplină
Pe când Domnul îl chemase de copil printr-o lumină.
Şi Ioan Botezătorul, solul Domnului Isus,
Demonstrează că în viaţă modestia n-a apus.
*
Voi toţi, lucrători din vie, din ogorul Veştii Bune
Mai lucraţi la caracterul cel zidit prin rugăciune?
Nu vă fie modestia doar o broşă de pe piept.
Vă predaţi cu viaţa voastră Domnului cel înţelept.