Smerenia

Smerenia

Smerenia, e scară a vieții, coborând o treaptă mai jos,
Smerenia, e starea omenească, nu e loc de laudă și mărire
În smerenia sfână, curată, a pășit la Jertfă, Isus Hristos,
Prin ea, se arată umilința pe Calea, spre marea fericire!

El, Isus, măcar, că era Preasfântul, Fiu de Dumnezeu,
El, S-a înălțat pe Sine, să fie pe treapta cea mai ce sus,
Smerenia, făcea parte din viața Lui, dată de Tatăl Său,
L-a înălțat, în infinită glorie, Împărat al Cerului, El, Isus!

Deci, dacă Isus, Hristos, S-a aplecat umil și S-a smerit,
Cum trebuie să fim noi? Să ne ridicăm mai sus și să trăim?
Smerenia, s-a arătat la Calvar, Isus, pironit, ne-a dovedit,
Să privim la cruce, pe Isus, răstignit, să căutăm, să ne smerim!

Tată bun din Ceruri, ajută-ne pe noi muritorii, să ne smerim,
Cum S-a smErit, Domnul nostru, Isus, Mielul Sfânt, Hristos,
Ridică-ne din Valea umbrei de păcat, mai mult să iubim,
Apleacă-ne nouă, toată ființa, coborând treapta de jos.

Smerenia sfântă, e umilința sacră, ea, te coboară mai jos,
Să nu-ți comande firea trupul, atunci, greu ai să cobori,
Smerenia, te duce în Cer, în veșnica Împărăție, a lui Hristos,
Ea, te înalță, pe culmi sfinte, te poartă, mai sus de nori!