Slujitorul Domnului

Slujitorul Domnului
de Octavian Sarb

M-am intors, sa cant curat
Pentru slava Celui, care
M-a scapat de-al meu pacat,
Dand sentinta de iertare.

M-am intors, ca, sa lucrez
In ogorul mantuirii,
Cu ce am ma consecrez,
In nadejdea rasplatirii.

Caci, El, pe nume m-a chemat,
Si, mi-a dat talanti de aur,
Sa rascumpar necurmat,
Intregind al Lui tezaur.

Frati, surori spalati prin sange
Sfant, de Fiu de Dumnezeu,
Raspanditi sunt, pentru-a strange
Recolta, dobandita greu.

Nu, numai ca, El din ceruri,
A venit jos, pe Pamant,
Ci-a trait golit de euri,
Ca un Fiu ceresc, preasfant.

Si, din ieslea cea umila,
Pan` la cruce a facut
Toate faptele cu mila,
Pentru noi, doar, L-a durut!

Tu! cel ce privesti s-asculti
Sfanta noastra marturie,
Pana cand Il mai insulti
Cu neghioaba-ti iobagie?

Pana cand, vrei sa amani
Pocainta datorata?
Cat timp, ii mai tii stapani
Pe Belzebub si a lui gloata?

Pleaca-ti, tu! acum, genunchii,
Intr-o sfanta inchinare,
Scuturandu-ti toti rarunchii,
Cerand Tatalui iertare!

Caci, si tu L-ai osandit,
Si, tu ai strigat:-“ La moarte!
Rastigneste-L! ca e vrednic,
Doar, de ura si stigmate.”

Slavit sa fie Dumnezeu!
Prin iertarea ce ne-a dat,
Murind in locul tau si-al meu,
Astazi cerul e curat!

Diavolul e aruncat
Pe Pamantul de bluestem,
Dar, pe noi ne-a inaltat,
Azi, in cer cu El suntem!

Oradea Nov. 2010.