SLUJITORII LUI SATAN

Slujitorii lui Satan

Pământu-i divizat în clanuri
Mari, adverse,
Care-n curând
Mult sânge or să verse,

Unele se-ascund chiar
În biserică si credință,
Altele nu cred nimic,
Dar vor biruință,

Satana, banii-i
Concentrează în ele,
Înmulțiți prin droguri
Și multe fapte rele,

Cu ei cumpără arme
Și corup beizadele,
Nu-i pun în bănci,
Aceste lichele,
I-adună grămezi
Și-i țin sub saltele,
Zac inimoși și pe alții conving
Că prin saci de bani, cerul înving,

Lumea stă să se divizeze
În două armate, ce luptă,
Pe Viclean, să conteze,
Clanul zămislit, venit,
Lumea s-o corupă

Și oastea credinței
De DOMNUL, condusă,
Ce-i dă ființei puteri
Prin foc s-o distrugă,

Mâtuitorul, cu focul gurii sale,
Să-i ardă grămezi,
Să cadă pe cale
Pe cei pe care


Domnul, nu-i iartă,
Le-a dat ca soartă
Să cadă pe drum,
Statuete de scrum
Pe calea lor lată,

Opozantul credinței,
Balaurul, cel mare,
Se aruncă-nainte,
Nu mai are răbdare,

Pregătește de mult
Clanuri să omoare,
O fac fără rost,
Pe ceilalți să-i doboare,

Să-și crească influiența,
Ades, nimeni nu le simte prezența,
Indivizi aleși dintre cei
Fără, Dumnezeu,

Predispuși oricui să facă mult rău,
La comanda unor mafioți, suspuși,
Ce-n băi de mulțime
Stau bine ascunși,

Votăm și alegem, un petic sau altul,
Dar ele-s țesute altfel decât sacul,
De parcă-i numește pe funcții
chiar dracul,

Niște smintiți și niște golani
Ce se vând înte ei
Pentru-o pungă cu bani,
Ei nu au prieteni nici
încredere n-au,

Devin paranoici, se-narmează
și beau,
Iau droguri în amestec
cu mult alcool,
Umblând dezbrăcați,
dau băncii ocol,

Ba fură chiar la lumina zilei
Din bancomat, sau din cutia milei,
Nu știu ce fac, nu știu că au drac
Ce-i mping departe, la fapte
deșarte,
Adună păcate strigătoare la cer
Și adună ce iau acei, care cer,

Unii ajung foarte bogați,
Străng tot ce iau cerșetorii
ceilalți,
Ascunși în biserică,
Numindu-se frați,

Pe cei mai slabi îi pun să cerșeasc,
Nu cumva să scadă, suma bănească,
Mamona li-e frate și ei criminali,
Tatuați ca să pară ”bărbații fatali”

Dar din mare încredere-n Satan,
Mor înjunghiați de membrii
altui clan,
Și-i plâng ortacii, cu tămbălău mare
Și cei de curând, ieșiți de la răcoare,

Vând cocaină și iarbă la proști,
După privire îi recunoști,
N-au viitor, da-și dau importanță
Când cu amanta, pleacă-n vacanț,

Ei nu țin seamă nici de covid,
Până nu-i găsește, moartea covrig,
Spre bucuria unui alt clan
Ce-și petrece viața, în cort, cu Satan.


Moldovan Pavel
03.07. 2021.
Alba Iulia