Slavă

DA! Florile-n grădini se-nviorează
şi cerul peste noi se-nseninează!
Da! Soarele-şi trimite a lui rază
şi verdele pe dealuri se aşează!

Văd, Doamne, ţie-ţi se închină totul,
Cu Tine, Doamne, se înviorează locul,
ţi se supun şi flori, şi cer, şi munţi, şi ape,
şi cerbii de sub cetini venind să se adape.

şi susurul izvoarelor-şi şoptesc spre Tine ruga,
şi scâncetul mioarelor ce l-a-lăptat dau fuga,
şi mugurul din arbori ce roagă-se spre Tine,
şi zumzetul din stupul greu de-albine!

Datoare-s toate ţie, măreţe Creator,
Dator îţi sunt şi eu, şi-ntregul meu popor.
şi-aşa cum faci natura mereu să reînvie
Fă-mă să-nviu şi eu, la Tine-n veşnicie.

Căci Tu îmi eşti lumina şi tot Tu îmi eşti Calea,
Din Tine-mi iau puterea, credinţa şi răbdarea.
Prin Isus azi mă curăţ, pătrund în Adevărul,
Prin El descopăr Viaţa şi redescopăr Cerul.

SLăvit să fii în veci şi binecuvântat
Că ne salvezi pe toţi din negrul nost păcat
şi ne deschizi prin Fiul portiţa mântuirii,
Redându-ne Speranţa în ziua fericirii.