Singurătatea

Te-ai simțit vreodată singur, în mijlocul mulțimi?
Că totul în jur e pustiu, năpădit fiind de lacrimi
Îți este poate un mod de viață, o continuă stare
Și din ea nimic nu te scoate, n-ai în viață schimbare.

Dacă este așa, sunt mulți în jur la fel ca tine
Ce-și trăiesc Singurătatea, n-au încredere în nimeni.
Ce-au avut schimbări în viață, sau mari dezamăgiri
Ce le-a lăsat urme adânci în suflet, în inimi și simțiri.

A fi în mulțime nu ajută, de singurătate a scăpa
Mulțimea mai mult o accentuează, ca a o rezolva.
Nici succesul nu scapă de singurătate, oricât de mare
Ci te izolează, făcându-ți Singurătățile și mai amare.

Ai stat vreodată să gândești, motivele care?
Te-au adus în această jalnică, de singurătate stare
Motivele sunt multe, dar care-i motivul tău?
Câștigul, succesul, pierderea, boala, ceva mai rău?

Orice s-ar întâmpla în viață, cât timp mai trăiești
Există posibilitatea să recuperezi, să te tămăduiește
Totul depinde de tine dacă îți pasă, sau ești nepăsător
Pentru că în toate cele! ... există undeva ajutor.

Chiar dacă ai pierdut averi, sau ești marginalizat
Sau poate bătrân și slab, sau boala te-a imobilizat
Nu descuraja, nu te retrage, învinge Singurătatea
Caută-l pe Domnul, în El îți găsești iar identitatea.

El îți poate da înapoi totul, ca nimeni altul
Și averi și sănătate, mântuindu-ți și sufletul
Dacă slujești pe Domnul, singur nu te vei simți
El îți va alunga Singurătatea, cu tine mereu va fi.

Singurătatea este de multe feluri, în a vieți pustie
Ce macină oameni, ducându-i până la Nebunie
Nu te lăsa să aluneci în așa stare, dus în singurătate
Vino la Isus, la a Lui frați ce simt cu tine în toate

Sentimentul singurătăți devine apăsător
Când te simți neacceptat, neînțeles, neatrăgător
Dar Domnul, nu te face să te simți nicicând așa
El te acceptă cum ești, te înțelege și te va ajuta.

Singurătatea să nu-și găsească echilibrul,
În a noastră ființă, căci ne distruge sufletul
Să fim în singurătate, numai cu Domnul în rugăciune
Când orice în viață ne apasă, și-n rugă-i vom spune.

Dacă te simți singur, învață rugăciunea, meditația
Și nu vei mai fi singur, în ele aceasta vei învăța
Singurătatea e grădina, în care sufletul se usucă
Dacă Domnul nu-i în ea, alinarea-i s-o aducă.

Lacrimile sunt arzătoare de fierbinți, în singurătate.
Când nu e nimeni să le șteargă și înțelegere s-arate
Singurătatea e în sufletul pustiu și nelocuit
Suflet în care nici Domnul, loc de odihnă n-a găsit.

Singurătatea e bună numai cu Domnul în rugăciune
Unde lacrima e adevărată și totul se poate spune.
E frumoasă doar când poți Domnului să mărturisești
Că plăcere în singurătate și izolare nu găsești.

Numai talentul se dezvoltă în singurătate
Dar caracterul sfânt în mulțime, poate să se arate
Creștinul nu-i niciodată singur, nu este solitar
Ci printre oameni își arată viața trăită-n har.

Rugăciunea adevărată, e cu Domnul în singurătate
Când nimic din ce-i lumesc, nu mai are prioritate
Singurătatea cu mândria, merg mână în mână
Dar smerenia și dragoste cu ele nu se adună.

În singurătate putem să încercăm solitari durerea
Dar bucuria să fie deplină, trebuie împărțită cu cineva
Singurătatea e și ea contagioasă, ușor se transmite
Dar nu ca bucuria, să facă inimile pe deplin împlinite.

Dumnezeu este omniprezent, oriunde ești în lume
Nu ești singur, chiar dacă cei dragi nu sunt cu tine
Fiecare etapă de vârstă, are Frumusețea, finețea sa
Trăiește cu Domnul și Singurătate nu vei experimenta.

Tehnologia care ne oferă mijloace de comunicare
Ne face Singurătatea tot mai accentuată și mai mare
Toți așa ziși prieteni de comunicare în virtual
Sunt tot așa de singuri ca tine, trăiesc puțin în real.

Viața este scurtă trăiește-o în real, trăiește realitatea
Simte totul în jur, bucură-te de ea, trăiește dragostea
Iubește-ți semeni așa cum sunt și socializează
Caută pe Domnul și pregătește-te, pentru viața ce urmează.

Singurătatea! Prima ce Dumnezeu n-a găsit-o bună
Ne-a creat soții, ne-a dat prieteni pentru părtășie continuă
Nu ne-a lăsat singuri, să nu căutăm noi Singurătatea
Să căutăm părtășia cu Domnul și comunitatea.

Singurătatea! cu toți cândva o experimentăm
Dar nu suntem singuri niciodată, cu Domnul ne aflăm
Chiar dacă nu-l vedem, se face simțit oriunde suntem
N-o să avem momente de singurătate, dacă-n El credem.

Acceptă pe Domnul, încadrează-te-n familia Sa
Și niciodată-n viață, Singurătatea n-o vei experimenta.
Domnul îți acordă mântuirea Sa, trăiește pentru ea
Singur nu vei mai fi aici, și-n veșnicie vei fi-n prezența Sa.