Siguranta mea e Domnul

Siguranta mea e Domnul

Eu ştiu că am sa-L văd, eu am un Creator, eu stau alăturea de El,
Chiar de n-am sprijin şi sunt muritor, eu am să spun la toţi la fel. .
Cand merg pe cale şi caut fericirea sau jugul mă apasă nedorit,
Eu ştiu că voi primi din izbăvirea unui Mîntuitor ce m-a iubit.

De plang amar şi nu am alinare de sunt lovit şi atat de ruinat,
De zbor în sus în fericire mare, eu am un Domn prea sfant şi minunat.
De sunt pe-un drum în plină suferinţă şi încercarea mă doboară tot mereu,
Şi de nu mai văd vreo izbăvire, eu ştiu că am pe bunul Dumnezeu.

Cand vremi se duc şi nu mai am scăpare şi timpul fuge, fuge neancetat,
Cand disperat mă uit după salvare, vine Domnul meu cel minunat.
De vreau un loc în omenirea mare, să am un rang sau un post înălţat,
Spre mine de se închide totu-n zare, eu fug la Domnul meu cel minunat.

Cand stele vin să le ajung cu mana, sau norii sunt aproape-n drumul meu,
Eu am un loc în care mantuirea e scopul care-l urmăresc mereu.

II

Voi prieteni dragi de n-aveţi biruinţă, voi prieteni dragi de nu mai luminaţi,
Să nu mai staţi aşa în necredinţă, ci spre Isus acum să vă-ndreptaţi.
Căci încă El aşteaptă cu răbdare, toate Lui să-I spuneţi primul rand,
El poate să vă facă iarăşi viaţa mai bună dacă-l cereţi pe pămant.

Aici suntem cu toţi în clipe grele, dar El ne ştie ce ne trebuieşte,
Prin dragostea de pe Golgota, la toţi ne dă iertare cine o doreste.
Doamne, Tu dai al Tău Cuvant spre oameni şi laşi căldura pe acest pămant,
Tu eşti acel ce are biruinţa aicia jos sau sus în cerul sfant.

Din slăvi Tu faci o mare de lumină, Tu faci un scop în margine de har,
Tu laşi perdeaua peste necredinţă şi izbăveşti prin al iubirii dar.
De-aici se înalţă cereri fără număr, eternă mantuire noi am vrea,
Că Tu ne salţi mai sus pe al Tău umăr cand vine parcă necredinţa rea.

Odată vei lăsa ca să se vadă, de ce am fost mereu pe calea Ta,
Tu vei pune acolo o cununa, spre cei care în cer se vor afla.

AMIN