Și tu...

ȘI TU...

Și tu ai fost un fiu pierdut
Prin lungul labirint al vieții
Nimic din har n-ai cunoscut
Și nici valoarea frumuseții.

Sfidând un sfat de tatăl dat
Ai vrut un trai dorit de fire
Credeai că te-ai realizat
În țara fără răsplătire...

Dar ce a fost din ce-ai crezut?
Nici recompense, nici senzații
Avântu-n tine a scăzut,
Ți-au fost amici doar acuzații.

Ți-au dat și ție fraze seci
Ce-au cauzat apropiere
De spațiul vreunei grote reci
Fără alin din adiere.

Abia când ai fost ridicat
Din groapa falselor iluzii
De Fiul tu te-ai atașat,
Ai stabilit niște concluzii.

Urmându-L pe Mântuitor
Un crez s-a dezvoltat în tine
Și-ai devenit un călător
Spre fericirile depline.

Și tu vestești acum, convins
Minunile ce schimbă viața
Căci prin miracol te-ai desprins
De cei ce-au mutilat povața.

În părtășie cu ai tăi
Poți să culegi mărgăritare
Nu mai dorești alte odăi
Ci una-n care-i sărbătoare.

Și tu ai fost un fiu pierdut
Într-o precară teorie
Dar prin Cuvânt ai cunoscut
Că viața nu e loterie.

George Cornici/8 Decembrie, 2014