ŞI TOTUŞI TU...

ŞI TOTUŞI TU ...


Şi totuşi tu nu eşti departe,
de Cel ce iubitor te cheamă.
De nu-L asculţi, rămâi în moarte
şi-n cei mai reci fiori de teamă.

Şi totuşi, tu de dimineaţă
te poţi întoarce cu căinţă
la Dumnezeu, care te-nvaţă
cum se trăieşte, prin credinţă.

Şi totuşi tu, deşi ştii bine
că nu-i pe lume fericire,
nu vezi ce a făcut din tine,
a iadului întreg oştire.

Şi totuşi, tu nu eşti departe
de-a spune "Da!" iubirii sfinte,
ce multora şi azi le-mparte,
dreptul de fiu, cu dor fierbinte.

O, nu mai sta prea mult pe gânduri!
De ce nu vrei să vii în slavă ?
Te cheamă, ca-n atâtea rânduri,
Isus din veşnica dumbravă!

În lume nu găseşti iubirea
ce ţi-o oferă doar Isus.
Iar darul Său e mântuirea
şi viaţa fără de apus.

Tu poţi să pierzi întreg pământul
dar dacă-L ai pe blândul Miel
eşti liber şi voios ca vântul
zburând spre-al veşniciei ţel.