...si totusi tainele soptesc...

....si totusi tainele soptesc...

Cand ma scol dimineata
Iti vad frumusetea si dragostea Ta
pe care mi-o arati prin niste raza
atat de zambarete,
cari patrund adanc prin atatea nevazuturi,
lovesc atatea molecule-n calea lor,
se arunca printre ramurile copacilor,
se oglindesc in fereastra si-mi spun
cel mai frumos mesaj: "EU SUNT cu tine, nu te teme".

Cand norii se ingramadesc pe cer,
si fulgerile alearga deasupra pamantului,
iar trosnete de tunet rasun in univers,
Iti vad suveranitatea si dumnezeirea Ta,
si totusi prin acestea imi spui
ca ma iubesti.

Cand privesc stropul de roua
de pe firele de iarba,
Iti recunosc bunatatea si purtarea Ta de grija;
Iti vad frumusetea, transparenta si gingasia.
Esti asa de minunat cand cobori
aceste margaritare ca sa-mi sopteasca:
"bunatatile Mele nu s-au sfarsit
si nici indurarile Mele nu sunt la capat".

Cand privesc marea si vad valurile ei
cum se lovesc de tarm,
si se sting, si altele se nasc,
si le-ai creat ca sa-mi fie pilda
ca sunt un val care asa usor se loveste de tarm...
si se stinge;
Si inteleg ca viata mea-i o mare cu atatea valuri
care vin si trec,
iar la urma urmei, imi dau seama
ca ele au infrumusetat viata
si fiecare val a adus o bucurie.

Cand privesc muntii, maretia lor,
frumusetea cu care i-ai impodobit,
realizez ca toate lucrurile le-ai creat pentru noi,
ca noi sa ne bucuram de ele si sa-ntelegem
ca esti Dumnezeu al dragostei.

Noaptea, cand fiecare stea rasare,
imi sopteste printre galaxii,
ca Tu, Doamne ma iubesti
si frumusetea pe care ai creat-o pe dosul cerului
e doar o umbra a locului in care locuiesti.