Si privesc...

Și privesc-napoi acum,
Parcă mai ieri eram copil...
Și parcă tot ce am să spun
Se spulberă atât de lin...

Când mama mea mă pregătea
Să plec frumos la școala
Și rugaciune nu-nceta
Nicicând ca să apară.

Calatorim pe-acest pamant
Parca in graba mare
Far` sa ne pese ca-n curand
Ne ofilim ca si o floare.

Si uite asa , viata ne trece
Fiind pusti si nestiind
C-o palma de iubire rece
Nu ne ajunge sa traim.

Si uite asa , in nepasare
Uitam incet de Dumnezeu
Si cand vine o-ncercare
Ne punem acea-ntrebare:

Unde-o fi al nostru Tata
Ca ncicum nu se arata
Ne rugam , il tot chemam
Si raspunsuri asteptam...

Dar, sa ne gandim putin
Cand era totul frumos
Oare priveam la Hristos
Sau uitam ca acel bine vine tocmai de la Sine?

Dimineata ne trezim
Si alergam in grab`
Fara sa ii multumim
Fiindca nu-i timp de zabav`

Oricum , Domnul tot asteapta
Nu-nceteaza a ajuta
Fiindca-al Lui copil de grab
Ajutor ii va cerea.

Cand ne asezam la masa
Privim normal catre mancare
Far` sa gandim ca-ntr-o alta casa
Poate sunt pieritori de foame.

Si ne uitam prin buzunare
Si-n loc de ”multumim o Doamne!”
Se strecura in gandul nost
Cuvinte ce nu au folos.

In Biblie asa ne spune:
”Nu va-ngrijorati de zua cea de maine”
Dumnezeu din cer vegheaza
Si iubirea ne-o pastreaza...

Nu uita al Sau cuvant
Fiindca el e painea ta
Iar de nu te-alimentezi
Foame rea te va lua.

Si Satan cu-asa mancare
Vine repede la tine
Ca sa te-amageasca bine
Fiidnca stie ca ti-e foame.

Stai treaz dar ca sa veghezi
Nu cumva ca sa cedezi
Precum acele 5 fecioare
Ce-au stat in mare nepasare.